A. Găsesc că este destul de ușor să mă apropii de alții. Mă simt bine să știu că depind de alții și că alții depind de mine. Nu-mi fac griji că voi fi abandonat sau că cineva se va apropia prea mult de mine.

B. Nu mă simt în largul meu atunci cînd am legături foarte strînse cu ceilați. Găsesc că este dificil să ai înredere în ei și îmi vine greu să depind de ei. Devin nervos cînd cineva dorește o relație foarte apropiată cu mine. Adesea, partenerii mei din relațiile de dragoste mi-au cerut să fiu mai intim decît mă simt eu bine.

C. Găsesc că alții au rețineri în a se apropia de mine atît de mult cît aș dori eu. Mă gîndesc adesea că partenerul meu nu mă iubește sau nu vrea să stea cu mine. Îmi doresc legături foarte profunde cu unele persoane, iar această dorință îi sperie pe unii.

Tipul A este stilul securizant, tipul B este stilul evitant, iar stilul C este stilul anxios/ambivalent. 56% din adulții care au participat la cercetarea lui Hazan și Shaver au declarat că stilul securizant exprimă cel mai exact trăirile lor. Aproximativ 25% din subiecți au identificat stilul evitant ca auto-decriptiv și aproximativ 20% au ales stilul anxios/ambivalent. Astfel, ipoteza fundamentală a celor doi cercetători, anume aceea a continuității s-a confirmat: distribuția menționată a stilurilor de atașament se regăsește și la copii. Indivizii adulți care raportează un stil de atașament securizant descriu relațiile lor de dragoste ca fiind caracterizate de fericire, prietenie și încredere. Principala trăsătură a celor cu stil evitant este frica de intimitate cu celălalt. În sfîrșit, din interviurile cu subiecții cu stil anxios/ambivalent a reieșit că relațiile lor de dragoste sunt caracterizate de extreme emoționale, preocupări obsesive, atracție sexuală, dorință de contopire cu partenerul și dorință de reciprocitate.